Topul Bucuresteanului

Am initiat proiectul "Topul bucuresteanului" pentru ca nu un partid ar trebui sa stabileasca prioritatile pe care le are capitala, ci oamenii care traiesc zi de zi in ea.

Astfel am identificat impreuna cu partenerii mei, bucurestenii de fiecare zi, cele mai importante probleme ale Bucurestiului in acest moment. Nu voi prezenta in el solutiile, ci cauzele. Sper ca atunci cand vom intelege de ce se intampla aceste lucruri, ne vom da seama ca solutiile au fost mereu chiar sub nasul nostru, dar din cauza unei gospodariri paguboase, nu au fost niciodata aplicate.

"Topul bucuresteanului" a scos la iveala probleme de care fiecare din noi ne lovim zilnic si pe care, cel mai probabil, cei din clasa politica de azi nu le simt pe propria lor piele si le ignora, atata vreme cat afacerile lor sunt prioritare. Cand mergi intr-o masina scumpa cu girofar, crezi ca lumea exagereaza cand spune "trafic de cosmar" sau cand se plange de lipsa parcarilor. Cand ai mereu cu tine doi bodyguarzi, nu te preocupa siguranta cetateanului. Cand ai vile in cartiere rezidentiale si la munte, poluarea nu pare o problema atat de grava si nici nu simti ca ar exista o criza a locuintelor.

Dar bucurestenii au punctat exact ce-i doare pe ei in acest top.

1. Traficul aglomerat
2. Coruptia in administratia locala
3. Poluarea in Bucuresti
4. Criza locuintelor
5. Lipsa parcarilor
6. Curatenia
7. Costurile caldurii si apei calde
8. Siguranta bucuresteanului
9. Bodrurizarea
10 Lipsa gradinitelor
11. Asistenta medicala

1. Traficul aglomerat

La ora de vârf, pe axa nord-sud, o maşină circulă în Bucureşti cu 5,5 km/oră.
Din cauza traficului infernal, 2.300 de persoane au murit anul trecut în intervalul de timp de la primirea apelului telefonic şi până la sosirea ambulanţei.  Aproape în 10% din cazuri ambulanţa a ajuns la pacient după şapte ore. Există un plan general al sistemului de transport urban din Capitală, întocmit acum opt ani de către specialişti japonezi de la JICA şi este valabil până în 2012.

Dar managementul defectuos de până acum al responsabililor din primărie a făcut ca 82% din traficul bucureştean să se desfăşoare pe numai 400 din cele 5.400 de străzi ale oraşului.  Primarii Bucureştiului au aplicat planul în funcţie de interesele personale. Astfel, soluţia aleasă pentru „închiderea inelului median” (pasajul Basarab) este cea mai scumpă.  Ea costă 200 milioane de euro, bani rambursabili. Traian Băsescu a insistat cu această soluţie pentru că a plătit în avans unei firme de consultanţă, în mod ilegal, un milion de euro. Adriean Videanu şi orice primar de la PD-L care ar veni ar avea de acoperit ilegalităţile comise de actualul preşedinte al României, pe vremea când ocupa fotoliul de primar general. Arhitecţii europeni, care au construit acum 20-30 de ani astfel de pasaje, spun că acum regretă decizia, pentru că, din punct de vedere urbanistic, acestea sunt un dezastru şi atrag tot ce e mai urât într-o metropolă. O soluţie mult mai bună ar fi mutarea Gării de Nord şi a tuturor liniilor ferate la ieşirea din oraş, în zona Laromet-Chitila. În felul acesta, străzile nu vor mai fi separate, până în mijlocul oraşului, de calea ferată, iar maşinile nu vor mai fi nevoite să se înghesuie pe pasaje pentru a circula între cartierele Giuleşti-Crângaşi şi Grivţa - 1 Mai. În plus, Gara de Nord se va putea transforma într-o gară modernă, capabilă să facă faţă traficului actual şi viitor cu care se confruntă si urmează să se confrunte Bucureştiul. Multe oraşe istorice europene au relocat gările sau le-au modernizat. La Berlin, de exemplu, gara a fost păstrată în oraş şi modernizată cu costuri enorme (numai că Bucureştiul nu are un Bucureşti de vest, mai bogat). Dar trenul intră în oraş pe liniile subterane şi opresc tot la peroane subterane, care au legătură cu metroul (U-bahn) şi cu celelalte mijloace de transport. Însă acum sau mai târziu, Bucureştiul tot va avea o gară modernă, la capacitate de metropolă, aflată la marginea oraşlului, pentru că altă soluţie mai practică şi mai ieftină nu există. Pentru că, iniţial, Gara de Nord se afla la ieşirea dinspre comuna Giuleşti. Iar clădirea istorică a Gării de Nord poate fi refăcută şi exploatată mult mai eficient turistic (ca Muzeu al CFR, cu toate centrele comerciale aferente).

• Cauze si responsabili:

Interesul primarilor Capitalei, ai directorilor aduşi de ei şi ai consilierilor generali de a spori câştigurile  firmelor clientelare.

• Soluţii:

Crearea benzii de urgenţe destinată exclusiv Salvării, Pompierilor, Poliţiei şi susţinerea transportului public cu benzi proprii .
Interzicerea pe timpul zilei a  accesului maşinilor mai grele de 3,5 tone în tot oraşul şi restrângerea accesului în zona ultracentrală, fiind încurajat transportul public nepoluant (tramvai, troleibuz).
Crearea unor  zone exclusiv pietonale, demarcate de parking-uri sub şi supraterane.
Încurajarea transportului cu bicicleta, inclusiv a celui tip taxi-bike, ca în Berlin.
Pentru şantiere, stabilirea în autorizaţia de construire a traseului maşinilor grele pe timpul nopţii, pentru protejarea carosabilului şi a mediului.
Trecerea metroului bucureştean în administrarea oraşului.
Permiterea taxiurilor sa-şi desfăşoare activitatea „la liber”, fapt care va reduce enorm tarifele, activitatea taxiurilor fiind controlată sever de inspectori şi poliţişti prin verificări tehnice şi pe teren.

top

2. Corupţia din administraţia publică

Corupţia din administraţia publică este de două feluri: mică şi mare. Corupţia mica este generată de birocraţie, pe de o parte şi de legi neclare, pe de altă parte. Ea este reprezentată de „atenţii” sau chiar de tarife fixe şi e generată de legi, reglementări locale sau organizări birocratice, dar şi de condiţiile de lucru cu publicul.  Marea corupţie constă în afaceri de anvergură, iar nivelul şpăgilor este cu mult mai mare şi se negociază la nivelurile cele mai înalte. Un exemplu este Parcul Bordei, care a fost dat unui om de afaceri într-un mod extrem de dubios, pe baza a două dispoziţii semnate de fostul primar general Traian Băsescu, în baza Legii 10/2001, deşi terenul restituit de justiţie se afla sub Satul Francez. Costel Constanda ar fi putut primi fie acţiuni la Fondul Proprietatea, fie un alt teren, la schimb, dar numai prin votul consilierilor. Însă, în felul acesta, restituirea s-ar fi făcut în mod transparent. De altfel, cei câţiva funcţionari din Primăria Capitalei responsabili cu aplicarea Legii 10/2001 ţin secrete atât detaliile dispoziţiilor de retrocedare, cât şi dosarele, şi nu sunt arătate decât celor al căror nume se găseşte în dosar. Cu toate acestea, anumiţi avocaţi află datele din dosarele dorite şi numerele de telefon de acasă ale revendicatorilor şi le propun acestora vânzarea drepturilor litigioase pe lucru de nimic. Cei mai des vizaţi sunt bătrânii, care acceptă, mai ales dacă, până la acel moment, au bătut zadarnic drumul primăriei.
O altă mafie este cea a licitaţiilor cu caiete de sarcini pregătite. Cei mai mulţi bani îi face câştigătorul consultanţei, care are şi el obligaţiile lui. Dacă funcţionarul vrea ca o anumită firmă să câştige, trece în caietul de sarcini al licitaţiei câteva cerinţe obligatorii pe care ştie că numai acea firmă le îndeplineşte (cifra enormă de afaceri la „drumari”, realizarea altor obiective de acelaşi tip la constructori etc.). La aceste exemple se mai pot adăuga şi altele aparent minore: inspectorii amână înregistrarea proceselor verbale până contravenienţii „cu actele”, sau pierderea de către jurişti a unor procese importante, la înţelegere cu avocaţii petenţilor. La acestea  se adaugă suprapunerea activităţilor unor direcţii sau compartimente ale Primăriei Capitalei cu cele ale unor administraţii şi regii din subordinea CGMB, dar şi cu cele ale primăriilor de sectoare:  RATB cu Direcţia de Transporturi, RADET şi Apa Nova cu Direcţia de utilităţi publice, Comisia tehnică de urbanism cu direcţiile de urbanism de la sectoare, Administraţia Străzilor cu ADP-urile, juriştii de la Administraţia Fondului Imobiliar cu cei ai Primăriei Capitalei şi, mai nou, cu cei ai CGMB.
Toate aceste suprapuneri în decizii şi în apărarea patrimoniului şi a interesului public le permit celor care sunt dispuşi să dea şpăgi să discute cu funcţionarii pe principiul: „Eşti corect şi nu vrei? Nu-i nimic, mă ajută celălalt!”

• Cauze:

Haosul, birocraţia şi suprapunerile create deliberat în organizarea şi funcţionarea municipalităţii. Lipsa de colaborare şi chiar „lupta” pe diverse interese între Primăria Capitalei, primăriile de sector, CGMB şi instituţiile din subordinea acestora.
Alte cauze sunt toleranţa manifestată faţă de actele de corupţie, precum şi lipsa de competenţă şi de fermitate a autorităţilor publice în exercitarea unui control eficient.

• Responsabili:

Asociaţiile oraşelor, municipiilor, comunelor, care discută numai despre drepturi, dar nimic despre obligaţiile celor din administraţia locală.
Procurorii, care sunt adesea sesizaţi despre acte de corupţie, dar la volumul enorm de muncă, abia aşteaptă să închidă dosarul cu fleacuri.
Primarul general, care propune statul de funcţii şi urmăreşte aplicarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a instituţiei.

• Soluţii:

Reorganizarea pe principii noi a instituţiilor din subordinea sau de sub autoritatea Primăriei Capitalei şi CGMB. Atribuirea exactă de responsabilităţi numai anumitor compartimente sau direcţii, fără suprapunere, astfel încât răspunderea fiecărei direcţii şi a fiecărui funcţionar să fie deplină. Motivarea funcţionarilor corecţi, în special a celor tineri, bine pregătiţi, care până acum au fost munciţi, departe de „afaceri”.  Controale incognito realizate de „petenţi sub acoperire”, cu supravegherea DNA. Reluarea programului de audienţe acordate cetăţenilor de către Primarul General (atribuit viceprimarilor încă de pe vremea lui Traian Băsescu), dar ţinerea lor la nivelul sectoarelor, împreună cu cei şase primari de sector.

top

3. Poluarea

70 la sută din cei 228 km pătraţi ai Bucureştiului este suprafaţă construită. „Suprafaţa spaţiului verde cu acces nelimitat care revine unui locuitor al Capitalei a scăzut din 1989 până în 2002 de la 16,79 mp la 9,38 mp (9 mp/locuitor, minima stabilită de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii).
Doar 18 la sută din spaţiile verzi sunt parcuri şi grădini publice, ceea ce reprezintă 1,68 mp pe locuitor (norma recomandată este de 8 mp de parc pe locuitor, 6 mp grădină publică pe locuitor)”, potrivit anuarului pe anul 2006 publicat de Agenţia de Mediu Bucureşti (AMB). Raportul menţionează că, în zonele cu circulaţie auto intensă, primii 5 cm adâncime ai solurilor au un conţinut de plumb care depăşeşte de 3,6 ori valoarea limitei maxime admisibile. Astfel de situaţii s-au înregistrat la probele recoltate din Piaţa Rosetti, Piaţa Nicolae Grigorescu, Piaţa Sudului, Sos. Kiseleff. Plumbul mobil depăşeşte în aceste zone de 12 ori limita maximă.
În Bucureşti există 53 surse de poluare, cele mai importante fiind centralele termo-electrice (CET-urile), emisiile din trafic şi şantierele. Cele mai poluante substanţe sunt: praful, dioxidul de sulf, monoxidul sau dioxidul de carbon şi compuşii organici volatili. Poluarea atmosferică influenţează apariţia unor boli acute ale aparatului respirator si agravează evoluţia lor.

• Cauze:

Dezvoltarea haotică a oraşului, după principiul profitului şi în lipsa unei strategii clare de protecţie a mediului, cu termene şi ţinte precise. Creşterea economică rapidă, fără o pregătire a „terenului” din partea Primăriei Capitalei. Alte cauze: dezvoltarea de activităţi economice în parcuri şi grădini publice, creşterea traficului rutier, acumularea de monoxid de carbon şi de plumb şi apariţia ploilor acide, poluarea industrială, lipsa fondurilor pentru refacerea spaţiilor verzi, precum şi neutilizarea unor specii rezistente la nivelul poluării Bucureştiului.

• Responsabili:

Primarul Capitalei, primarii de sector şi consilierii, care permit extinderea construcţiilor prin distrugerea spaţiului verde. Deşi reglementările actuale prevăd înlocuirea unui copac tăiat cu alţi trei, patru sau zece arbori, în funcţie de specie, nimeni nu urmăreşte replantarea acestora.

• Soluţii:

Modificarea reglementărilor, prin interzicerea tăierii unui arbore sănătos fără plata unei amenzi usturătoare şi replantarea efectivă, în loc, a altor zece arbori din aceeaşi specie. Totodată, adoptarea de către CGMB, la nivelul oraşului, a unei strategii de extindere a spaţiului verde, realizată pe baza consultării populaţiei, eventual, chiar prin referendum. Împrejmuirea gratuită a spaţiilor verzi aferente blocurilor de locuinţe, pe baza unei simple cereri din partea asociaţiilor de proprietari, precum şi amenajarea lor, pe cheltuiala primăriei. Consultarea populaţiei pentru crearea unui fond special de mediu, din mici alocaţii bugetare, dar şi din sancţiuni şi taxe foarte mari de poluare aplicate celor care nu păstrează curat mediul înconjurător. Aici vor mai veni bani din supra-taxarea maşinilor poluante (de regulă, vechi şi cu tonaj mare), chiar şi a celor ale instituţiilor de stat. Vor mai fi impozitate autogările din mijlocul Capitalei, fiind permise doar la cele 22 de ieşiri din oraş. Totodată, vor fi scoase din oraş marile garaje şi flote de tip maxi-taxi, camioane şi autobuze.

Vor fi create parcări şi piste speciale pentru biciclete, acestea având prioritate în circulaţie faţă de autoturisme, după autobuze, ca în ţările civilizate din UE.

Acordarea pe timp de un an, din aceste fonduri, a unor alocaţii de îngrijire, copiilor şi persoanelor fizice care creează spaţii verzi, plantează pomi, arbuşti ori copaci în oraş şi care au obligaţia să le întreţină în perioada plăţii alocaţiei. De asemenea, vor fi acordate facilităţi (cum ar fi preluarea plăţii de către primărie) la taxele pentru persoanele fizice care îşi înmatriculează autoturisme, scutere, motorete sau alte mijloace de transport puţin poluante. Crearea unei prime suplimentare acordată la înmatricularea unui autovehicul cumpărat prin „programul rabla” şi la cumpărarea de biciclete.

top

4. Criza locuintelor

În Capitală sunt aproximativ 11.000 de blocuri, cu 800.000 apartamente şi circa 1.900.000 camere.
Suprafaţa totală a locuinţelor se ridică la aproape 47 milioane metri pătraţi (cu o medie de vreo 35 de metri pătraţi pe apartament). Teoretic, cele aproape două milioane de persoane cu domiciliul în Bucureşti ar trebui să aibă un număr suficient de camere de locuit. Însă foarte multe locuinţe oferă condiţii de trai sub limita minimă a decenţei (ca dovadă, suprafaţa medie ridicolă, asemenea unei garsoniere, de 35 mp/apartament). În plus, în Capitală trăiesc fără forme legale alte câteva sute de mii de oameni, veniţi aici la studii sau pentru a câştiga o pâine. De asemenea, puţine locuinţe au un nivel acceptabil al condiţiilor de trai, ele fiind amplasate în cartiere-dormitor construite în perioada 1965-1984: Titan - Balta Albă, cu 90.000 apartamente, Drumul Taberei, cu 63.000 apartamente, Berceni cu 70.000 apartamente, Militari cu 40.000 apartamente.

• Cauze:

Biroul de evidenţă informatizată a persoanei nu are o bază de date actualizată, cu numărul total de persoane care trăiesc în acest moment în Bucureşti. Fenomenul retrocedărilor a aruncat foarte mulţi oameni pe stradă, în timp ce autorităţile locale nu au nici un plan de creare a unor locuinţe pentru situaţii de urgenţă (evacuaţi, sinistraţi în cazul unor explozii de gaz, incendii sau alte evenimente nedorite). Comisia tehnică de urbanism a municipalităţii a aprobat în ultima perioadă foarte multe proiecte de dezvoltare economică sau comercială, dar nici un proiect legat de locuinţe. Nu există nici un program care să încurajeze tinerii bucureşteni să achiziţioneze locuinţe prin credite pe termen lung, garantate de primărie.

• Responsabili:

Primarul General,  CGMB şi primarii de sector, pentru că nu au consultat populaţia şi nu au realizat proiecte de locuinţe la standardele secolului XXI, încurajând în primul rând construcţiile de birouri sau de hipermarket-uri în mijlocul oraşului (care, în Europa, sunt amplasate la marginea localităţilor).

• Soluţii:

Realizarea unor proiecte pentru construcţia de ansambluri de locuinţe pentru toate buzunarele, chiar locuinţe sociale sau pentru situaţii de urgenţă, dar nu cu piscine şi condiţii de lux, aşa cum se ştie că a cumpărat primarul Adriean Videanu pe Şoseaua Bucureşti-Târgovişte. O altă soluţie ar fi parteneriate public-private încheiate cu investitori privaţi, care să construiască blocuri pe terenurile municipalităţii, pentru clasa medie şi sub-medie, pe care apoi să le vândă pe piaţa liberă la preţuri mici (având în vedere că primăria va racorda blocurile, pe cheltuiala sa, la utilităţi, va construi drumurile, parcajele şi va administra spaţiile verzi. Dar cea mai sigură soluţie este cea legată de relocarea Gării de Nord în zona Laromet-Chitila şi construirea de locuinţe (cu alte funcţiuni complete, cum ar fi şcoli, spitale, teatre, cinematografe etc) pe cele peste 200 de hectare de teren rămas liber prin eliminarea liniilor de cale ferată. Proiectele pot fi realizate chiar în parteneriat cu Ministerul Transporturilor şi al Dezvoltării şi Locuinţei. Acest proiect face parte dintr-o viziune mai largă a liderului PIN, Cozmin Guşă, prin care Bucureştiul se va dezvolta pe sistem policentric, ca oraşele moderne, şi nu după modelul plasei de păiajen, rămas din antichitate, sau din perioadele sistemelor totalitare. Practic, relocarea Gării (cu păstrarea clădirii istorice) va deschide efortul de a elimina fabricile poluante din oraş (după principiul european) şi va permite crearea de noi centre de interes şi de spaţii de locuit civilizate, amplasate în jurul inelului central de circulaţie.

top

5. Lipsa parcarilor

1.700.000 de maşini tranzitează zilnic Bucureştiul, dar numărul locurilor de parcare şi suprafaţa străzilor au rămas relativ aceleaşi ca în 1990, când în Capitală se găseau cel mult 200.000 de maşini.
Deşi Studiul JICA (finalizat în anul 1999) prevedea ca imperios necesară crearea anumitor locuri de parcare, de 18 ani, primarii nu au făcut nimic. Abia recent, Videanu şi consilierii au aprobat Strategia de parcaje.
Astfel, în Bucureşti trebuie să se construiască, până în anul 2013, 9.000 de locuri de parcare pe an, pentru că altfel oraşul se va sufoca.
Primul parcaj va fi la Piaţa Universităţii, cu 1.000 de locuri. Licitaţia de parteneriat public-privat este ca şi adjudecată, potrivit unor surse din cadrul primăriei, firmei care deţine monopolul parcajelor în Bucureşti: Dali Exim. Videanu a şi declarat că cele aproximativ 70 de parcaje subterane şi supraterane ar trebui să fie date la una sau două firme, pentru că „este mai uşor de discutat”.
Parcarea de la Gara de Nord întârzie din cauza statutului juridic incert al terenului din faţa Ministerului Transporturilor.
Strategia mai prevede încă 15 locaţii în zonele aglomerate ale oraşului, cu necesitate stringentă de locuri de parcare, plus alte 52 în diferite alte zone. Costurile estimative ale acestor investiţii se ridică la peste 300 de milioane de euro. Suma exactă va fi stabilită după finalizarea licitaţiilor pentru desemnarea firmelor care vor face investiţiile şi se vor ocupa de lucrări.

• Cauze:

Protejarea intereselor firmei Dali Exim, controlată de Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea. Chiar şi parcajele realizate recent de municipalitate au fost preluate în administrare de firma Dali, deşi aceasta avea obligaţia, prin contract, de a crea şi de a moderniza mai întâi locurile de parcare de suprafaţă. Amânarea la nesfârşit a lucrărilor pentru noi locuri de parcare a permis crearea acelor parcaje în spic, care contravin principiilor codului rutier internaţional, dar care au creat un zig-zag în care intrau mai multe borduri, afacere în care a fost implicat chiar  Adriean Videanu.

• Responsabili:

Foştii şi actualul primar general şi directorul general Gheorghe Udrişte, cel care răspunde de traficul şi parcajele din Bucureşti, pentru că Studiul JICA oferea soluţii rapide şi ieftine care ar fi trebuit doar să fie aplicate.

• Soluţii:

Crearea de parcaje de reşedinţă în cartiere.
Consultarea populaţiei pentru limitarea accesului maşinilor în centrul oraşului, unde va fi favorizat transportul public nepoluant (tramvai, troleibuz). Determinarea, cu urbanişti români şi străini, a unor zone (precum Centrul istoric) care să fie exclusiv pietonale. De asemenea, crearea de pieţe de week-end sau de zone pietonale şi de promenadă la sfârşit de săptămână.
Interzicerea totală, pe timpul zilei, a accesului tirurilor, camioanelor sau chiar a maşinilor RATB în unele zone. În zonele protejate pot circula curse tip maxi-taxi.
Încurajarea transportului cu bicicleta (inclusiv taxi-bike) în special în aria centrală.
Crearea de parcaje speciale pentru camioane pe marginea şoselei de centură şi limitarea accesului tirurilor la nivel de autostradă şi drumuri naţionale.

top

6. Salubrizarea

De-a lungul întregii vieţi, un om produce o cantitate de deşeuri mai mare de 600 de ori decât greutatea pe care o are.
Un bucureştean produce in medie 1,5 kg de gunoi pe zi.
Firmele de salubrizare transportă zilnic la gropile de gunoi peste 3.000 de tone de deşeuri.
Salubrizarea şi deszăpezirea Bucureştiului înseamnă o afacere de peste un miliard de euro anual.
Cele patru firme private abilitate să acţioneze în Bucureşti încasează bani direct de la populaţie, dar şi bani publici pentru curăţat străzile, trotuarele sau chiar pentru spălat parcajele (sectorul 3).
Cu toate acestea, Bucureştiul este cea mai murdară capitală europeană.

• Cauze:

Începând cu monopolul societăţii REBU instaurat în anul 1997, curăţarea oraşului a devenit în primul rând o afacere şi abia apoi un serviciu public.
În 1999, în ciuda presiunilor politice, Consiliul Concurenţei a amendat Consiliul General cu 1,5 miliarde lei vechi pentru că aleşii dăduseră pe 25 de ani, societăţii româno-germane, monopolul salubrizării.
In urma unor licitaţii făcute de primarul Viorel Lis, miliardul de euro s-a împărţit n felul urmator: REBU a rămas cu trei sectoare, în sectorul 2 a venit firma Supercom, în sectorul 3, Rosal, iar în sectorul 6 – Urban Râmnicu Vâlcea.
Aşa cum se întâmplă de 19 ani, în jurul acestor operatori gravitează tot felul de interese politice, iar locuitorii rămân cu taxele plătite şi cu gunoiul pe stradă.

• Responsabili:

Primarii generali şi consilierii municipali aleşi după anul 2000, care au menţinut contractele de prestări servicii total defavorabile oraşului şi le-au transmis sectoarelor spre a fi perpetuate, fără a le aduce măcar la cunoştinţa publicului.
Primarii de sectoare şi consilierii locali care nu au apărat interesul public atunci când au prelungit fără licitaţie contractele cu firmele de salubrizare.

• Soluţii:

Fiecare sector ar trebui să ofere o alternativă asociaţiilor de locatari, să încheie contracte cu ce firmă vor (astfel, raportul calitate/preţ va fi reglat) şi, pe acelaşi principiu, fiecare primărie de sector ar trebui să încheie contracte cu cel puţin două firme, oferind suprafaţa mai mare, deci bani mai mulţi, celei care dovedeşte un raport mai bun calitate/preţ.

În privinţa ADP-urilor care fac salubrizare (ex, sector 5), trebuie încheiate contracte de management cu directorii acestora, aşa cum prevede Legea 215. Aici, să fie stabilite, pe etape, ţinte precise privind calitatea serviciilor, cu prime şi amenzi clare. Consilierii locali ar trebui să exercite un control real asupra executivului sectoarelor. Dacă ar cunoaşte Legea Administraţiei Publice Locale, ei ar şti că pot chema oricând la raport firmele de salubrizare.

top

7. Costul caldurii si apei calde

RADET, care asigură alimentarea cu căldură şi apă caldă, primeşte anual o subvenţie de 400 milioane lei noi (130 milioane euro) numai de la bugetul Capitalei.
O sumă relativ egală îi revine de asemenea anual din partea Guvernului, ca subvenţie pentru echilibrarea creşterii preţurilor gazelor sau păcurii. Toate aceste costuri sunt nejustificat de ridicate pentru calitatea serviciilor oferite.
Bucureştenii îşi achita cu greu facturile, deşi plătesc doar 119 lei/Gcal,faţă de preţul de vânzare de 247 de lei/Gcal.
De 19 ani RADET a primit aproape un miliard de dolari, din credite externe sau de la bugetul Capitalei pentru înlocuirea celor 2.000 km de conducte, pentru modernizarea celor 800 de puncte termice şi pentru contorizarea consumului la cele 12.000 de scări de bloc din Bucureşti. La aceste cheltuieli se adaugă cele făcute de fiecare familie pentru montarea repartitoarelor.
Cu toate acestea serviciile sunt de proastă calitate, iar bucureştenii au ajuns să îşi oprească singuri căldura iarna, ca să nu plătească, în timp ce pe aşteaptă mult timp la robinet să vină apa caldă, aruncând la canal apa tratată.

• Cauze:

Bucureştiul nu are o strategie energetică, iar în jurul RADET gravitează o mulţime de firme-parazit prin care sunt drenaţi bani publici către clientela politică. Scandalul declanşat de arestarea fostului director al RADET, Gheorghe Dabela, în care a fost implicat şi un ofiţer al SRI spune totul despre nivelul corupţiei de aici.

• Responsabili:

Primarii Capitalei şi consilierii municipali sunt cei care au folosit RADET ca pe o placă turnantă a distribuirii banilor publici către clientela politică.
Factorii responsabili care nu s-au implicat în oprirea hemoragiei de fonduri spre conturile unor firme clientelare, deşi serviciile de  informaţii au sesizat acest lucru.

• Soluţii:

Un audit riguros în legătură cu activitatea RADET, care să fie prezentat public.
Anunţarea si derularea publică a licitaţiilor, sub controlul unor experţi internaţionali independenţi.
Organizarea unui concurs internaţional pentru alegerea unui manager al RADET şi încheierea unui contract de management cu prime şi mai ales cu penalizări.
Respectarea legii de către Primarul General şi încheierea de contracte de management cu directorii tuturor regiilor. În contracte să fie stabilite obiective precise privind calitatea serviciilor, urmând ca directorul şi Consiliul de administraţie să răspundă în cazul neîndeplinirii acestora.

top

8. Siguranta bucuresteanului

După bilanţul Poliţiei Capitalei pe 2007, Bucureştiul ar fi un oraş sigur şi cu mai puţine infracţiuni decât în 2006. Furturile din locuinţe au scăzut cu 21%, cele de autoturisme cu 37%, iar infracţiunile comise în stradă au scăzut şi ele cu 19%. Anul trecut s-au înregistrat aproape 8.200 de infracţiuni cu violenţă şi alte 1.700 de cazuri de infracţiuni grave comise cu violenţă, în scădere cu 21% faţă de anul 2006. Poliţia spune că şi numărul infracţiunilor cu violenţă săvârşite de autori necunoscuţi a scăzut cu 30%.  Cu toate aceste cifre, realitatea este alta: cetăţenii se simt tot mai agresaţi şi mai puţin siguri. Tot mai mulţi se protejează singuri, convinşi că pierd timpul dacă se adresează poliţistului, care ori e corupt, ori e încorsetat de legi. Acesta este şi motivul pentru care plângerile şi, automat, raportările au scăzut ca număr.  O dovadă a eficienţei poliţiei nu este scăderea numărului de infracţiuni, ci indicatorii care prezintă activitatea de prevenire şi pe cea de depistare a infractorilor (adică autorii necunoscuţi să fie cazuri rare).  Cum să ai încredere în Poliţia care stă cu mâinile în sân când un tânăr de 21 de ani din cartierul Berceni a murit, fiind înjunghiat în plină stradă, sub ochii trecătorilor?

• Cauze:

Lupta continuă dintre poliţiştii de la Interne, care sunt speriaţi că-şi pierd şpăgile şi Poliţia comunitară. Reducerea numărului de poliţişti de pe stradă şi refuzul nejustificat al poliţiştilor de la Interne de a face patrule comune cu cei de la Poliţia comunitară. Necunoaşterea de către poliţiştii de secţie a legilor pe care trebuie să le aplice. Aceştia cunosc cel mult două legi: dacă e la Judiciar ştie Codul Penal şi de Procedură Penală, iar dacă e la Ordine publică ştie Legea 61.  Bucureştenii au uitat că poliţiştii comunitari pot patrula pe străzi, că pot da şi amenzi pe mai mult de şase legi, pe care sunt obligaţi să le cunoască. Cu toate acestea, salariile lor sunt mult mai mici decât ale poliţiştilor de secţie.

• Responsabili:

Primarul General şi primarii de sectoare, dar şi şeful Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP), care în ultimii trei a fost practic inexistentă, deşi a cheltuit fonduri de la bugetul Capitalei. Ministerul de Interne, care a făcut prea puţin în dezvoltarea Poliţistului de Proximitate, cu rol în culegerea de date din teren şi cunoaşterea tuturor locuitorilor din zonă, cu scopul de a preveni actele antisociale.

• Soluţii:

Spaţii noi pentru poliţiştii de secţie. Creşterea puterii de decizie a ATOP, subordonată CGMB, care să poată da poliţiei locale fonduri şi spaţii pentru desfăşurarea activităţii, în funcţie de strategia aprobată de protecţie a cetăţeanului.
Scoaterea pe stradă, în patrulare, la orice oră, a poliţiştilor comunitari,
creşterea salariilor acestora, dar şi penalizarea lor pentru amenzile date greşit sau abuziv şi pierdute în instanţă. În contextul sancţionării corecte, şi nu abuzive, a contravenţiilor, se poate acorda agentului o cotă parte din cuantumul amenzilor aplicate. Măsuri de apropiere de cetăţean a poliţistului comunitar şi corelare a activităţii Poliţiei Comunitare cu cea a serviciilor de la numărul de apel de urgenţă 112. Stabilirea unor întâlniri periodice şi de audienţe pentru cetăţeni în prezenţa comandanţilor Poliţiei Comunitare.

top

9. Bordurizarea

DNA a început deja cercetările preliminare în dosarul privind afacerea cu borduri a familiei Videanu, cerând mai multor instituţii date despre „bordurizarea” Capitalei realizată prin firma Titan Mar.
Există informaţii că firma Titan Mar, unde familia Videanu este acţionară în proporţie de peste 90%, a importat din R. P. Chineză 157.000 metri liniari de borduri din granit.
În anul 2006, un metru liniar de astfel de borduri costa mai puţin de 50 de lei, iar municipalitatea plătea pentru montarea unui metru liniar de borduri de granit 150-200 lei. De aici rezultă un profit de cel puţin 15.700.000 lei (aproape 4 milioane de euro).
Ajuns să fie controlat, primarul Adriean Videanu a cerut Curţii de Conturi „să respecte legea” şi să nu verifice furnizorii constructorilor parteneri ai Primăriei Capitalei, printre care ştia că se află şi firma sa. Totuşi, raportul Curţii menţionează firma Titan Mar printre furnizorii direcţi ai constructorilor care au contracte de drumuri cu municipalitatea, cu suma de 665.000 de lei noi.
Partidul Iniţiativa Naţională s-a implicat direct în descoperirea adevărului în acest caz şi a transmis unor instituţii abilitate ale statului documente care dovedesc faptul că importurile de borduri de granit din China au fost realizate de către firma familiei Videanu, în perioada 2006-2007.
Documentele mai arată că firmele de construcţii care au înlocuit bordurile din Bucureşti au procurat aceste borduri direct de la firma familiei Videanu. Astfel, în primul semestru al anului 2007, printre care principalii parteneri ai administraţiei locale se numără: Delta ACM 93 SRL, Tehnologica Radion SRL, Mari Vila Construcţii SA, Romstrade SRL, Lena Construcţii SRL, Euroconstruct Trading 98 SRL, contracte în valoare totală de 21.851.322 lei. În afara acestora, au existat şi alţi beneficiari sau intermediari, iar valoarea totală a tranzacţiilor a fost de 36.581.932 lei.

• Cauze:

Transformarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti într-o maşină de vot a Primarului General.
Aprobarea de către  majoritatea controlată de acesta a unor creşteri ilegale, de peste 50 %, a valorii contractelor cu firmele clientelare, după ce acestea au fost semnate, licitaţiile au fost finalizate, iar lucrările, chiar executate.

• Responsabili:

Primarul General şi consilierii municipali angrenaţi în afaceri cu bani publici.

• Soluţii:

Respectarea Legii 52/2003, privind transparenţa decizională, care prevede consultarea cetăţenilor în orice decizie a administraţiei publice. Publicarea în mass-media şi pe site-ul Primăriei Capitalei a tuturor proiectelor, astfel încât toţi cei interesaţi să-şi poată manifesta obiecţiile, înainte ca proiectul respectiv să ajungă în stadiul de execuţie.  Verificarea şi tragerea la răspundere a tuturor celor implicaţi în afaceri directe sau indirecte cu bani publici, dar şi a celor care, în anii precedenţi, au f:))
ăcut să dispară kilometri întregi de borduri din bazalt si granit de pe străzile oraşului.

top

10. LIPSA GRADINITELOR

Potrivit Ministerului Educaţiei, la nivel naţional grădiniţele au un deficit de peste 300.000 de locuri.
În Bucureşti, aproximativ 10.000 de copii rămân neînscrişi la grădiniţe în acest an şcolar.
Locurile din grădiniţele Capitalei acoperă în prezent doar 68% din cerere. Din aproape 57.000 de copii, cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani, sunt înscrişi în grădiniţe numai 39.000, dar locuri efective aprobate sunt numai 23 000.
Din această cauză, micuţii care care au locul asigurat într-o grădiniţă nu beneficiază de standarde minime privind numărul de copii în grupă sau spaţiile separate pentru educaţie, masă şi dormit, toate activităţile desfăşurându-se într-o încăpere. Situaţia cea mai gravă este în sectoarele 3 şi 5, unde numai 58% din copii au un loc în unităţile de învăţământ preşcolar. Cel mai bine stă sectorul 1, care are cele mai multe grădiniţe, copiii fiind înscrişi în proporţie de 91%.
În anul electoral 2008, Ministerul Educaţiei a  transferat fonduri la consiliile locale, pentru extinderea unor corpuri noi la 41 de grădiniţe din toată ţara. Sindicaliştii din Educaţie spun că problema grădiniţelor nu se va rezolva, ci se va agrava, în primul rând din cauza restituirilor de case naţionalizate în care funcţionează foarte multe grădiniţe.

• Cauze:

Dezinteresul autorităţilor şi dubla subordonare a  sistemului educaţional, angajaţii sunt ai ministerului, iar administrarea clădirilor revine administraţiei locale. Este aceeaşi situaţie pe care o întâlnim la nivelul sănătăţii sau al poliţiei.
Până în prezent doar s-a mimat o descentralizare. Ministerele, controlate politic şi cu răspundere diluată, au păstrat surse importante de afaceri: importul de medicamente, subvenţionarea acestora, construcţia şi repararea şcolilor şi a grădiniţelor, dezvoltarea de noi instituţii de învăţământ etc.

• Responsabili:

Funcţionarii din Ministerul Educaţiei şi din Inspectoratele şcolare care au distribuit fondurile potrivit propriilor interese.
Toată administraţia locală a Capitalei, care a primit, prin lege, de şase ani dreptul de a sprijini cu investiţii Învăţământul şi Sănătatea, dar a aşteptat ca situaţia să devină explozivă, pentru a o exploata electoral sau pentru a putea derula diverse afaceri, cum ar fi răscumpărarea de către primăriile de sector a imobilelor în care funcţionau grădiniţe, retrocedate de Primăria Capitalei.

• Soluţii:

Descentralizarea reală, prin trecerea cu totul la nivel local a instituţiilor din sistemul educaţiei, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratele Şcolare rămânând doar cu rol de inspecţie şi eventual de subvenţionare în funcţie de rezultatele obţinute de aceste instituţii.

top

11. Asistenţa medicală

Numărul medicilor din România scade pe zi ce trece. Anual, 4 la sută din cei mai buni medici tineri pleacă din ţară, aici rămânând cei în vârstă, cei care au reuşit să-şi deschidă cabinete cu plată sau medici slab pregătiţi. Serviciile de urgenţă au un mare deficit atât  de medici cât şi de asistenţi medicali.  Sunt angajaţi doar 53% din numărul necesar de medici şi doar 70% din necesarul de asistenţi medicali. Mai puţin de 30% dintre medicii angajaţi au pregătire specifică în medicina de urgenţă. Salariile sunt mici, comparativ cu volumul de muncă şi cu responsabilităţile pe care le au.
Un medic de urgenţă, debutant, lucrează în total 300-350 de ore pe lună si primeşte acelaşi salariu ca un asistent medical cu 160-180 de ore, dar cu vechime de 5-10 ani. În plus, deşi Codul Muncii precizează că un contract individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni, cei mai multi medici rezidenţi semnează astfel de contracte pe 3, 5 sau 7 ani. La toate acestea, se adaugă lipsa maşinilor de ambulanţă şi traficul infernal din Bucureşti, care fac ca la urgenţele de gradul 2 maşinile să ajungă şi după şapte ore de la apel. Amintim criza periodică a medicamentelor de urgenţă şi a celor compensate, dar mai ales lipsa unor adăposturi socio-medicale. Din acest ultim motiv, persoanele fără adăpost, care de regulă suferă de diverse boli, ajung si pe holurile spitalelor, în loc să-şi găsească un loc în aşezăminte realizate de primării.

• Cauze:

Dezinteresul autorităţilor şi dubla subordonare a sistemului sanitar: angajaţii sunt ai administraţiei centrale, iar administrarea clădirilor revine administraţiei locale. Aspectul superficial al descentralizării.

• Responsabili:

Funcţionarii  din Ministerul Sănătăţii şi din Direcţiile de Sănătate, care s-au mărginit la tot felul de aranjamente şi distribuiri de fonduri, în funcţie de interese, uitând de interesul public. O mare parte din vină o poartă toată administraţia locală a Capitalei, care, deşi a primit prin lege, de şase ani, dreptul de a sprijini cu investiţii Sănătatea, a aşteptat ca situaţia să devină explozivă, pentru a putea face tot felul de afaceri ( construirea cu clientela politică a unor clădiri noi pe spaţiile spitalelor sau răscumpărarea unor clădiri retrocedate de Primăria Capitalei).

• Soluţii:

Autonomie locală reală, prin trecerea  la nivel local a tuturor instituţiilor medicale, urmând ca ministerul să aibă doar rolul de dezvoltare echilibrată în teritoriu a numărului de unităţi, de subvenţie a acestora şi de inspecţie. Parteneriat public-privat pentru realizarea de spitale noi, moderne, cu servicii de calitate şi de centre socio-medicale destinate persoanelor defavorizate şi a oamenilor fără adăpost, care acum dorm pe holurile spitalelor de urgenţă.

top